NATO Romania

Declaraţie comună de presă susţinută de preşedintele României, Traian Băsescu, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit astăzi, 2 aprilie a.c., la Neptun, cu preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush. La finalul întâlnirii, cei doi şefi de stat au susţinut o conferinţă comună de presă în care au prezentat concluziile convorbirilor.

Vă prezentăm integral textul conferinţei de presă:

“George W. Bush: Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult pentru ospitalitatea dumneavoastră călduroasă. Laura şi cu mine suntem foarte bucuroşi să fim aici, împreună, cu soţia dumneavoastră, o persoană foarte plăcută. Cred că a fost locul ideal pentru a ne întâlni, într-un loc aşa de frumos. Sunteţi foarte amabil să ne fi invitat aici – de fapt, aşa fac prietenii, mai ales când au o relaţie foarte puternică şi foarte prietenoasă.

Vă admir curajul şi capacitatea dumneavoastră de lider. Vreau să vă mulţumesc pentru că ne-aţi găzduit aici, pentru că găzduiţi acest Summit NATO la Bucureşti – este mare lucru. Este interesant că, acum 20 de ani, naţiunile noastre erau separate în Războiul Rece – România era membră a Pactului de la Varşovia şi românii au suferit sub o dictatură foarte crudă.

Astăzi, cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult. Românii sunt liberi şi suntem aliaţi puternici. Apreciem faptul că sunteţi în NATO şi vă mulţumesc foarte mult pentru contribuţia pe care aţi adus-o Alianţei. Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră şi românilor pentru contribuţiile pe care le-aţi avut în Afganistan. Aveţi 600 de militari acolo – poporul afgani este foarte mulţumit, ca şi mine, de prezenţa dumneavoastră.

Vreau să vă mulţumesc şi pentru contribuţia cu trupe în Irak. Sunt decizii foarte dure acestea, dar sunt decizii necesare pentru menţinerea păcii. Am discutat dorinţa noastră de a conlucra foarte strâns cu aceste ţări, pentru a le încuraja obţinerea de succese – şi de dragul lor, dar şi de dragul păcii.

Apreciez foarte mult discuţiile pe care le-am avut astăzi privind extinderea NATO. România şi SUA au convenit că Alianţa NATO trebuie să continue să fie deschisă către noii aliaţi, care să împărtăşescă valorile, care doresc implementeze reforme, ţări care vor să contribuie la păstrarea securităţii.

Pe acest fond, eu cred cu tărie că statele Croaţia, Albania şi Macedonia ar trebui să devină membre depline NATO şi că ar trebui să acordăm MAP Ucrainei şi Georgiei, cât şi foarte mult sprijin cererii Bosniei-Herţegovina şi Muntenegrului pentru Dialog Intensificat în cadrul Alianţei. Şi cred că trebuie să deschidem porţile şi pentru o colaborare mai strânsă cu Serbia. Vă mulţumesc foarte mult pentru sfaturile pe care mi le-aţi dat în legătură cu aceste teme.

De asemenea, apreciez calitatea dumneavoastră de lider în zona Mării Negre – probabil, de aceea m-aţi şi invitat aici. Noi împărtăşim preocupările pe care le aveţi privind securitatea, pentru dorinţa dumneavoastră de a ridica rolul acestei zone, pentru efortul financiar pe care l-am făcut pentru Marea Neagră, pentru a întări statul de drept şi guvernarea democratică, în ţările din zonă.

Vă mulţumesc foarte mult şi pentru viziunea dumneavoastră despre pieţele economice – ele cresc atunci când încurajăm antreprenorii şi sectorul de business, iar economia română este puternică. De aceea am lansat Fundaţia Romano-Americana pentru Educaţie, pentru că aţi avut aşa un mare succes, şi antreprenorii dumneavoastră la fel. Vreau să vă felicit pentru creşterea economică şi pentru viziunea dumneavoastră.

Sunt foarte bucuros că am venit aici şi vă mulţumesc din nou – dumneavoastră şi doamnei Băsescu – pentru ospitalitatea dumneavoastră. Am avut un prânz delicios şi, dacă jurnaliştii români nu au gustat încă îngheţata românească, îi îndemn să încerce acest lucru.

Vă mulţumesc foarte mult!

Traian Băsescu: În primul rând, domnule preşedinte, doresc să vă mulţumesc că aţi dat curs invitaţiei de a rezerva câteva ore unei vizite pe pământul pe care eu m-am născut, în Dobrogea, la malul Mării Negre.

Aşa cum discutam la Washington în 2005 şi 2006, parteneriatul nostru a depăşit de mult faza unui simplu parteneriat militar care să vizeze, în primul rând, securitatea României. Suntem, acum, în faza unui parteneriat care are o foarte puternică şi consistentă componentă economică. După 2005, în România a venit Oracle, în România a venit Smithfield, cu investiţii foarte mari în industria alimentară, în România, iată, zilele trecute a venit Ford. Ceea ce înseamnă că parteneriatul româno-american acoperă, practic, toate valenţele şi noi sperăm în dezvoltarea lui, în continuare.

Ţin să vă mulţumesc pentru atenţia pe care administraţia dumneavoastră a dat-o regiunii Mării Negre. Ţin să vă mulţumesc pentru îngrijorările dumneavoastră legate de securitatea din regiunea Mării Negre şi de îngrijorările dumneavoastră legate de nevoia de a garanta democraţia în spaţiul acestei regiuni Mării Negre. De asemenea, domnule preşedinte, vreau să subliniez încrederea pe care Statele Unite au avut-o în Armata Română, prin punerea sub comandă românească a unor efective importante din Afganistan. A fost semnul de încredere pe care ni l-aţi dat şi ştim că, foarte rar, Statele Unite ale Americii îşi pun sub comanda altor ofiţeri militarii. Vă mulţumesc mult!

În încheiere, aş dori să subliniez similitudinea de abordări legate de regiunea în care România se află – fie că vorbim de Balcani, fie că vorbim de Ucraina sau Georgia, abordările noastre sunt abordări care vizează în primul rând securitatea României şi a regiunii. Ne bucură faptul că, deşi Statele Unite sunt departe de această zonă, au înţeles îngrijorările noastre, priorităţile noastre şi priorităţile regiunii. Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte, că aţi dat curs fără ezitare celor ce le-am stabilit.

În acelaşi timp, vreau să vă asigur că România va rămâne o ţară care îşi va respecta toate angajamentele, atât cele legate de relaţia cu NATO şi de relaţia cu Uniunea Europeană, cât şi cele legate de parteneriatul şi relaţia noastră bilaterală.

Vă mulţumesc mult!

Întrebarea 1: Vorbind despre Afganistan, încercaţi să găsiţi angajamente din ce în ce mai mari din partea ţărilor NATO. Credeţi că sunt suficiente promisiunile? De câţi militari aveţi nevoie? Sunteţi satisfăcut de promisiunile aliaţilor şi care sunt consecinţele acestor lucruri?

George W. Bush: Aliaţii NATO credem că vor împărţi în mod judicios povara participării, pentru a asigura reuşita. Eu, de fapt voi trimite, 3.500 de puşcaşi marini suplimentar şi mi-a făcut mare plăcere să aud comentariile preşedintelui Sarkozy, când a spus că şi dânsul va suplimenta trupele franceze. Şi alte naţiuni au promis să suplimenteze trupele, printre care România. Deci, aceasta va da o şansă diferitelor ţări să-şi facă foarte clar cunoscut modul în care vor să sprijine această misiune.

Bineînţeles, eu accept cu mare plăcere toate angajamentele ţărilor – unele ţări pot să contribuie mai mult, altele, însă, îşi trimit trupele în luptă, altele nu. Înţeleg elementul politic prin care unele ţări nu pot să-şi trimită trupe în luptă, însă acest lucru este foarte serios, este în interesul tuturor să ajutăm democraţia să supravieţuiască. În acest caz, este şi interesul nostru să reuşim, pentru că nu vrem un inamic care se ştie că atacă ţările din alianţă, nu vrem ca, din nou, să-şi găsească un loc sigur. Vrem ca Afganistanul să nu mai fie întrebuinţat de ei pentru a-şi planifica atacul în viitor.

Este o misiune foarte dificilă şi aliaţii trebuie să înţeleagă acest lucru – este greu să instaurezi democraţii în teritoriile talibanilor. Deci fiecare stat trebuie să se întrebe: merită? Răspunsul meu este: sigur că da. Şi domnul preşedinte Băsescu consimte la acest lucru – este vorba de pacea şi siguranţa tuturor.

Traian Băsescu: În legătură cu Afganistanul, avem şi noi o idee principală, care spune că lipsa succesului misiunii NATO în Afganistan va diminua credibilitatea organizaţiei noastre cu mult şi că, pentru prezent, lumea civilizată nu are alternative. Noi trebuie să facem tot ce este posibil pentru a avea succes, pentru a reuşi în Afganistan.

Noi trebuie să garantăm dezvoltarea economică, democratică, dezvoltarea securităţii în Afganistan şi trebuie să eliminăm şi riscurile teroriste care provin din această regiune. Avem aici o ideea foarte clară: dacă îi lăsăm pe aceşti terorişti din Afganistan să acţioneze în mod liber, vor sosi în Europa şi în SUA. Pentru acest lucru, noi trebuie să învingem, trebuie să obţinem victoria în Afganistan.

Întrebarea 2: Domnule preşedinte, revenind acum în România, în spatele dumneavoastră este Marea Neagră. România a insistat de nenumărate ori că NATO trebuie să-şi îndrepte atenţia şi asupra acestei zone. În urma discuţiilor de astăzi, există o viziune comună SUA-România în privinţa viitorului regiunii Mării Negre? Mulţumesc.

George W. Bush: A, vorbiţi mai bine engleză, cred, decât lăsaţi să se vadă. O să urmez sfatul domnului preşedinte privind Marea Neagră, pentru că o cunoaşte mult mai bine. Ca şi căpitan, a navigat pe atâtea vase. De fapt, vorbeam cu dânsul, l-am întrebat despre viaţa dânsului în calitate de căpitan şi mi-a spus că, nu demult, şi-a reînnoit licenţa de căpitan, aşa că nu numai că îi place ca politician zona Mării Negre, dar şi ca profesionist înţelege ce importantă este această zonă.

De aceea, noi trebuie să contribuim la acest Trust fund pentru Marea Neagră, ca un mijloc de a-l ajuta pe dânsul şi pe alţi lideri vizionari ca dânsul să realizeze potenţialul plin al acestei regiuni a Mării Negre. Mai avem de lucrat privind probleme de securitate la nivel regional. Bineînţeles, mulţi cred că în această zonă se poate face trafic de persoane, de droguri. De aceea, avem nevoie de o strategie globală pentru a aborda această problemă. Traficul cu fiinţe umane este un exemplu şi orice persoană civilizată care acceptă acest lucru trebuie să se ducă un pic la psihiatru.

Domnul preşedinte înţelege necesitatea acestei colaborări. Trebuie să promovăm, de asemenea, colaborarea în domeniul economic. Potenţialul economic aici este foarte mare. Trebuie să promovăm independenţa energetică. Toate naţiunile trebuie să aibă fonduri, resurse diferite pentru energie, ca să nu depindă doar de un furnizor. Deci înţeleg foarte pe deplin importanţa strategică a acestei zone şi cred că preşedinte Băsescu mi-a dat idei foarte clare şi foarte bine expuse.

Traian Băsescu: Cu privire la Marea Neagră, discuţiile au fost extinse şi pe nevoia de a sprijini statele care au opţiuni democratice să-şi consolideze instituţiile. Ideea principală se îndreaptă şi către combaterea riscurilor asimetrice – traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de armament. Şi, nu în ultimul rând, obiectivul nostru, pe care aliaţii României l-au însuşit – fie că vorbim de Uniunea Europeană, care a emis documentul Sinergia Mării Negre, fie că vorbim de NATO – obiectivul nostru este ca această zonă să devină o zonă sigură. Pentru că nimeni nu îşi poate crea certitudini în ceea ce priveşte viitorul, dacă securitatea nu este garantată. Acesta este obiectivul major pe care România l-a promovat, pe care aliaţii noştri şi l-au însuşit, pe care îl susţinem în continuare şi care va rămâne un obiectiv major de politică externă al României.

Întrebarea 3: Domnule preşedinte, aţi vorbit astăzi dimineaţă despre schimburile care au avut loc în misiunea NATO în ultimii ani, dar cred că cu problema rachetelor balistice şi extinderea NATO. Acestea sunt lucruri noi, le ştim, dar sunt unele lucruri care nu s-au schimbat, probabil puteţi când vă întâlniţi cu domnul Putin să evitaţi poate o neînţelegere?

George W. Bush: Eu mă voi întâlni cu domnul Putin, îi voi spune că războiul rece s-a terminat şi că avem şi puncte în comun. Bineînţeles, avem şi dezacorduri cu domnul Putin – le-am avut în trecut şi le mai am încă – dar sunt şi domenii în care trebuie să colaborăm, ca de exemplu în domeniul proliferării terorismului. Trebuie să-l conving de aceste lucruri, dar el trebuie să înţeleagă că un sistem de apărare antirachetă este îndreptat, în special, împotriva unor regimuri din Orientul Mijlociu care ne pot ţine pe toţi ca ostatici.

Deci, aceasta este şi pentru mine o şansă foarte bună să vorbesc cu dânsul iarăşi între patru ochi şi să-i vorbesc foarte clar – voi fi foarte bucuror să fac acest lucru. Ieri, am spus în mod foarte clar că NATO trebuie să examineze problema extinderii ca fiind în interesul nostru şi nu poate să dea unei naţiuni dreptul de veto privind acordarea programului MAP sau extinderea. Ruşii, bineînţeles, sunt preocupaţi de acest lucru, au fost foarte preocupaţi când România a fost invitată la integrare, dar uitaţi ce partener avem noi în România în cadrul NATO.

Noi vrem să ajutăm alte ţări să se dezvolte militar, dar şi economic. Aceasta ar fi şi în interesul Rusiei – să aibă ţări stabile la frontieră. Este o şansă foarte mare şi îmi pare bine să am o discuţie foarte deschisă cu el. Şi Vladimir Putin, de asemenea, îmi spune foarte direct tot ce crede. De şapte ani facem acest lucru şi am avut nişte schimburi de idei foarte deschise – aceasta ar fi ultima noastră întâlnire între patru ochi, ca preşedinţi, şi o să-i mulţumesc, de fapt, pentru că a fost foarte deschis, o să-i mulţumesc pentru că şi-a servit naţiunea.

N-am niciun fel de sentimente de duşmănie faţă de el, suntem cordiali, chiar dacă nu suntem de acord şi putem totdeauna să vorbim într-un mod deschis problemele noastre. M-am întâlnit de multe ori cu dânsul în timpul mandatului meu şi apreciez faptul că m-a invitat la Soci, aşa că nu o să stabilesc aşteptări, cred că voi aţi avut aşteptări crezând că poate o să avem o epavă, o deraiere, pe când eu cred că poate va fi un lucru pozitiv pentru noi. În concluzie, ar fi pentru mine o şansă să-i spun "la revedere" şi să vedem dacă putem să formăm un parteneriat strategic care va fi în interesul ambelor ţări.

Traian Băsescu: Din punctul nostru de vedere – şi aici aş face un comentariu care nu răspunde neapărat întrebării – România are o abordare relativ simplă legat de relaţia cu Rusia. În primul rând, trebuie să recunoaştem că toţi – în mod deosebit fostele state comuniste, în mod egal, sau poate mult mai mult, Rusia – trebuie să ieşim din logica Războiului Rece, pentru că, în momentul de faţă, nimic nu o mai justifică. Fiecare stat independent este liber să aibă opţiunile lui şi nimeni nu poate avea dreptul de veto asupra opţiunii unui stat independent.

Depăşind această afirmaţie care intră în zona principiilor, aş vrea să arăt câteva lucruri care, în viziunea noastră, reprezintă ameninţări. Spre exemplu, terorismul este o ameninţare care în mod egal se manifestă împotriva Rusiei, împotriva Americii, împotriva Spaniei şi se poate materializa oricând şi împotriva Ucrainei, împotriva Georgiei. Deci, aş spune, că din punct de vedere terorist, toţi suntem supuşi aceluiaşi tip de ameninţare.

Traficul de armament este o ameninţare egală şi pentru Federaţia Rusă, şi pentru SUA, şi pentru România, şi pentru Ucraina, şi pentru Georgia, şi pentru Albania – iată un alt factor împotriva căruia trebuie să luptăm împreună. Traficul de droguri care se transformă în bani pentru armament şi în generaţii de tineri profund afectate, afectează în mod egal şi Federaţia Rusă şi România şi America şi Franţa şi Germania. Traficul de fiinţe umane este un alt risc care afectează în mod egal şi Rusia, şi America, şi Ucraina, şi România. Eventuale atacuri cibernetice pot fi desfăşurate cu afectarea – în mod egal, cu risc egal – şi pentru Rusia, şi pentru România, şi pentru America. Lovituri cu rachete pe programe dezvoltate de ţări care nu respectă regulile, care nu sunt în tratatele de neproliferare, pot afecta oricând, în mod egal, şi Federaţia Rusă, şi America, şi România, şi Ucraina.

Constatând că riscurile sunt aceleaşi, similare pentru toţi, de ce nu găsim vectorul comun, de ce nu găsim solidaritatea – fie că suntem state membre NATO, fie că suntem Federaţia Rusă, fie că suntem state aspirante la statutul de membru NATO – pentru a genera aceleaşi politici? De fapt, singurul lucru care ne împiedică să fim uniţi împotriva riscurilor care ne afectează în mod egal este faptul că unii dintre noi încă am rămas în logica Războiului Rece şi nu avem egal respect pentru drepturile democratice ale popoarelor.

Întrebarea 4: Domnilor preşedinţi, poporul român, românii, au o mare aşteptare. Văzând acest aceste relaţii economice, politice foarte bune între România şi SUA, cu siguranţă, foarte practici, românii vor întreba „ei, bine, când vom avea acelaşi regim ca alte state din UE în privinţa vizelor, a călătoriilor libere în SUA?”. Aţi discutat acest subiect? Putem avea un termen în timp până când vom călători liberi în SUA, fără vize?

George W. Bush: Întâi şi întâi, trebuie să vă spun că domnul preşedinte Băsescu a exprimat foarte bine această problemă a vizelor. Unul din beneficiile pe care le avem, ca prieteni, este că dânsului nu-i este teamă să-mi spună exact ceea ce doreşte şi a spus în mod foarte clar că politicile vizelor în Statele Unite trebuie să ia considerare trecutul României, dar şi viitorul şi prezentul României.

Înţeleg foarte bine frustrările pe care le au românii, înţeleg asta şi înţeleg că cetăţenii voştri spun „uite, noi trimitem trupe în Irak şi totuşi nu suntem trataţi ca alte popoare din Europa, din UE”, şi aceste frustrări sunt de înţeles, e foarte clar. De aceea, am încercat să conving Congresul American, Parlamentul, să modernizeze legea vizelor. Au schimbat-o, însă încă mai conţine anumite obstacole pentru naţiuni ca România.

L-am asigurat pe domnul Preşedinte că noi vom colabora, pe cât posibil, ca să ne conformăm cu legea noastră, dar să şi putem un pic nuanţa această lege. Este ceva nou în colaborarea noastră şi am dori să înlesnim vizita românilor în America. Bine, aceasta dacă vor să vină şi nu se întorc în România, dar dacă, de exemplu, vrea un membru al familiei să vină să-şi vadă o rudă, un văr, în SUA şi pe urmă să se întoarcă în România, aceasta, da – este o problemă la care trebuie să ne gândim mai mult. Deci, am vorbit, am abordat această temă şi mi-a explicat foarte mult frustrările românilor, i-am explicat care sunt legile noastre şi vom colabora, cât de mult posibil, cu Guvernul Român, pentru a putea să rezolvăm această problemă.

Traian Băsescu: Cu permisiunea dumneavoastră, aş vrea să fac o completare. Două probleme delicate şi care sunt vizibile pentru publicul român au fost abordate – atât problema vizelor, cât şi problema Teo Peter. Pentru amândouă, sperăm să găsim rapid soluţii, iar decizia pe care domnul preşedinte Bush a luat-o a fost ca, în perioada imediat următoare, să demarăm pentru vize mecansimele bilaterale, să nu rămânem doar în cele europene şi, pe de altă parte, să se găsească, cât mai rapid cu putinţă, o soluţie rezonabilă, acceptată de familie, pentru Teo Peter.

Vă mulţumesc!”