Page 10 of 10
Ofensiva energetica a Rusiei
Decizia Rusiei, principalul furnizor de gaze pentru continentul european si unul dintre cei mai mari exportatori de petrol, de a limita in luna decembrie a anului 2005 furnizarea de gaze catre Ucraina si implicit catre tarile UE a facut ca in 2006 sa se vorbeasca tot mai insistent despre gasirea unei alternative care sa ofere Europei independenta energetica fata de resursele rusesti.
Proiectele in acest domeniu au avansat extrem de greu. In prezent, exista trei mari proiecte energetice europene in care este implicata si Romania: Nabucco, Constanta-Trieste si cablul submarin de transport de energie electrica intre Romania si Turcia. Proiectul gazoductului Nabucco, promovat de UE si SUA, vizeaza sa ofere o alternativa la reteaua de transport rusa si sa permita Azerbaidjanului sa exporte direct gaz pe piata europeana via Georgia si Turcia.
Din consortiul Nabucco fac parte Austria (OMV), Ungaria, (MOL), Romania (Transgaz), Bulgaria (Bulgargaz) si Turcia (Botas), carora li s-a adaugat la inceputul lunii februarie 2008 si compania germana RWE, numarul doi in sectorul energetic german, insa tentativa Frantei de a se alatura ca al saptelea partener a fost respinsa de consortiu. Conducta Nabucco, al carei proiect a fost lansat in 2002, va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrarile de constructie ar trebui sa inceapa in 2009 si sa fie definitivate in 2012.
Ca replica la proiectul Nabucco menit sa sisteze dependenta de gazul rusesc, Gazprom, compania care detine monopolul gazelor naturale rusesti, si compania energetica italiana Eni au dezvoltat in anul 2007 proiectul gazoductului South Stream.
South Stream, ar urma sa traverseze Marea Neagra din portul rusesc Novorosiisk spre portul bulgar Varna, de unde ar urma sa se bifuce spre Grecia si Italia, in sud, respectiv Serbia, in nord. Costurile de constructie sunt estimate la 10 miliarde de euro. Costurile pentru realizarea South Stream sunt aproape triple fata de Nabucco, pentru ca ar fi vorba de cea mai lunga conducta submarina, pe fundul Marii Negre.
South Stream ar ocoli Romania, dar si Ucraina, o ipoteza de alimentare a conductei fiind reducerea cantitatilor de gaze exportate prin reteaua care traverseaza Ucraina. Comisia Europeana, dar si doua dintre companiile implicate in proiectul Nabucco, nu se arata ingrijorate de construirea gazoductului South Stream, care pana acum era privit ca fiind concurent cu Nabucco, ci considera ca Europa are nevoie de mai multe surse de aprovizionare cu gaze, cu precizarea insa ca Nabucco este prioritar. Grupul rus Gazprom s-a declarat luni, 11 februarie 2008, gata sa examineze posibilitatea de a participa la proiectul gazoductului Nabucco.
Si presedintele consortiului Nabucco, austriacul Reinhard Mitschek de la OMV, se arata deschis preluarii de gaz rusesc prin conducta Nabucco, eventual din conducta Blue Stream care leaga Rusia de Turcia tot pe fundul Marii Negre.
Compania OMV, controlata de Guvernul austriac, a incheiat un acord cu Gazprom pentru a transforma terminalul Baumgarten din apropierea Vienei, conceput a fi punctul terminus al Nabucco si un centru de stocare, intr-o companie detinuta 50%-50% de Gazprom si OMV. Aceeasi OMV, compania ce conduce consortiul Nabucco, pledeaza acum pentru a rezerva jumatate din capacitatea conductei Nabucco pentru utilizarea ei de catre Gazprom.
La Viena, directorul general al OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, a salutat sosirea Gazprom in Austria via Ungaria prin proiectul South Stream, alaturi de conducta deja existenta din est, ambele indreptate spre terminalul Baumgarten, care trebuia sa fie al Nabucco.
Gazpromul castiga acum si in Ungaria cursa impotriva Nabucco. La 25 februarie, premierul socialist Ferenc Gyurcsany a cazut de acord cu Medvedev, care il vizita la Budapesta, sa extinda South Stream si in Ungaria. Compania privata MOL nu face parte din acest proiect. Guvernul ungar va crea special o companie de stat in parteneriat 50%-50% cu Gazprom pentru a construi si opera sectorul ungar al South Stream. Astfel socialistii renationalizarea practic un sector al sistemului energetic ungar, printr-un proces controlat de rusi.
SUA, care sustine proiectul Nabucco drept alternativa la Rusia, sustine ca Azerbaidjanul are in prezent destule rezerve de gaz in campul de la Shah Deniz pentru a umple conducta, indemnand partenerii din proiect sa nu se lase intimidati de "ofensiva de PR" a Gazpromului. Conducta Nabucco, al carei proiect a fost lansat in 2002, va avea o lungime de 3.300 de kilometri, iar lucrarile de constructie ar trebui sa inceapa in 2009 si sa fie definitivate in 2012. Costurile de constructie sunt estimate la 4,6 miliarde de euro.
Romania pare a fi singurul participant loial in proiectul conductei Nabucco, ce ar urma sa aduca gaz caspic prin Turcia si Balcani catre Europa Centrala. Dezertarile din acest proiect prioritar al UE, sprijinit de SUA, curg in cascada. Proiectul nu poate supravietui cu actualul grad de sprijin al Bruxelles-ului si Washingtonului, care raman la nivelul de incurajari, in absenta accesului la gazul din Asia Centrala si din Iran.
"Daca privim din punctul de vedere al Moscovei, cel mai inteligent lucru pe care-l poate face este sa promoveze South Stream, iar daca nu se realizeaza, sa intre in Nabucco. Cea mai mare lovitura a Rusiei ar fi sa construiasca South Stream si sa faca parte si din Nabucco. Intreaga justificare a Nabucco este ca ofera o ruta alternativa si surse alternative. Iar daca vom avea o companie controlata de Kremlin ca parte a acestui proiect, nu mai putem vorbi de o ruta alternativa si putem foarte bine sa renuntam la ea", a declarat Alexandros Petersen, expert in probleme de energie al think-tankului american Centrul pentru Studii Strategice si Internationale (CSIS).
"Daca Gazprom isi face loc in Nabucco, va fi mai putin motivat politic sa construiasca South Stream. In fond, Gazpromul ar atinge acelasi tel politic - fie prin alimentarea Nabucco, fie prin construirea South Stream care ar impiedica realizarea Nabucco. Toate aceste acorduri (cu Bulgaria, Serbia, Austria si Ungaria - n.r.) sunt menite sa intareasca rolul Gazprom ca instrument politic al Kremlinului si, poate, pentru a-i intari pozitia lui Medvedev cand va deveni presedinte", a afirmat expertul suedezul Niklas Nilsson de la Institutul pentru Politici de Securitate si Dezvoltare din Stockholm.
Conform unui studiu al Comisiei Europene, procentul de energie a Uniunii provenita din sursele straine va creste de la aproximativ jumatate in 2000, la doua treimi, pana in 2020. Utilizarea gazelor va creste mai rapid datorita preocuparilor legate de mediu si a disparitiei mai multor capacitati de energie nucleara ale Uniunii Europene.
In prima decada a secolului douazeci si unu, livrarile pe conducta Zamal- Europa si pe cea Blue Stream vor ajuta Rusia sa-si mareasca vanzarile de gaze catre Uniunea Europeana si Turcia, cu mai mult de 40 la suta peste nivelul anului 2000. Rezultatul va fi ca procentul Rusiei din cererea totala europeana va creste de la 27 la suta, in anul 2000, la 31 la suta in 2010. In plus Rusia, ca cel mai mare furnizor de energie din afara OPEC, va fi bine pozitionata pentru a dispune de rezervele sale de petrol si gaze pentru a-si sustine obiectivele de politica interna si externa.
Rusia a demarat o adevarata ofensiva energetica in Europa „captand” state membre UE care s-au aratat interesate de „dialog”. Prima tara care s-a prins in hora cu Rusia a fost Germania, unul dintre cei mai mari consumatori energetici europeni, care a parafat inca de pe vremea cancelarului Gerhard Schröder un acord privind construirea unui gazoduct (North European Gas Pipeline - NEGP) pe sub Marea Baltica, pana in nordul tarii, fara a mai tranzita teritoriul statelor baltice si al Poloniei. Germania si-a asigurat, teoretic, securitatea energetica – in conditiile in care a renuntat de buna voie la energia nucleara -, iar Rusia s-a cuplat armonios cu unul dintre cei mai importanti membri UE. Fenomenul extinderii catre Europa a capatat apoi amploare, odata „rezolvata Germania”.
In Austria Gazprom a semnat, cu OMV, un Acord de Cooperare privind dezvoltarea comuna a hub-ului comercial de gaze naturale de la Baumgarten. Gazprom are o participatie de 50% in cadrul Hub-ului Central European de Gaze Naturale si, in comun, cele doua companii vor derula proiecte de stocare a gazelor naturale in Austria si in tarile invecinate. Obiectivul urmarit este extinderea si dezvoltarea acestuia pentru a deveni centrul de tranzactionare a gazelor naturale numarul unu in Europa continentala prin crearea unei piete internationale.
In Ungaria, Gazprom a castigat actiuni ale companiilor de gaze naturale si de energie din Ungaria, printr-un contract, in 2006, in schimbul acordarii companiei E.ON a unei parti din terenurile Iujno-Russkoe din Serbia. Gazprom si compania ungara MOL au format o companie care sa studieze o eventuala expansiune a conductei de gaze Blue Steam, operationala din noiembrie 2005, care transporta gaze naturale din Rusia in nordul Turciei (la proiect participa si compania italiana ENI).
In Slovacia, Gazprom detine 49 de procente din reteaua SPP, impreuna cu Ruhrgas si Gaz de France, iar in Turcia Gazprom alimenteaza trei sferturi din tara cu gaze naturale, prin Europa de Sud si printr-o conducta in Marea Neagra, pe care o detine impreuna cu Eni. Gazprom vrea sa cumpere si firmele de distributie de gaze din Turcia si intentioneaza sa transporte gaze naturale in Israel.
In Republica Ceha, Gazexport, o unitate a Gazprom a semnat un contract cu firma furnizoare de gaze naturale ceha Vemex, pentru livrarea de gaze naturale in Republica Ceha, inlaturand astfel monopolul ceh.
Gazprom intentioneaza sa construiasca un depozit de gaze naturale in zona statelor baltice Estonia, Letonia, Lituania, dar cauta rute alternative pentru conducte pentru a evita dependenta de tranzitul prin aceste state, traditional ostile Rusiei.
In Serbia, Gazprom Neft, divizia de petrol a grupului Gazprom, a semnat, un acord privind achizitionarea unui pachet de 51% din actiunile companiei petroliere Naftna Industrija Srbije (NIS). Desi oficialii de la Belgrad apreciau valoarea acestei privatizari la 6 miliarde de euro, pretul final a fost de sase ori mai mic. Serbia a servit astfel Rusia pentru suportul in batalia pierduta de altfel pentru Kosovo.
In Bulgaria, Gazprom asigura acum necesarul de petrol si tranziteaza benzina catre Grecia si Turcia. Gazprom vrea sa cumpere si o parte din compania bulgara de stat care detine monopolul in tara - Bulgargaz, dar si centrala de incalzire din Sofia. Compania Atomstroyexport, detinuta de Gazprom, va construi noua centrala nucleara de la Belene, proiect in valoare de patru miliarde euro. Prin acest contract concernul rusesc Atomstroyexport patrunde intr-un stat membru al Uniunii Europene. Alaturi de Atomstroyexport s-a asociat si consortiul franco-german Areva/Siemens, care vrea sa furnizeze echipamentele de securitate.
Gazprom a incheiat si un acord cu Bulgaria privind participarea la proiectul South Stream - constructia unei conducte de gaz ce va lega Rusia de Italia, traversand Marea Neagra. Bulgaria are o importanta aparte pentru proiectul rusesc, care vizeaza ca acest gazoduct ce va alimenta Europa sa se ramifice in doua pe teritoriul bulgar, o ruta apucand-o inspre sud-vest, inspre Grecia si Italia, cealalta inspre nord-vest, inspre Serbia si Austria. La randul ei, Grecia a anuntat ca isi va dubla importurile de gaze naturale din Rusia dupa anul 2016.
Lovitura Moscovei a ruinat sperantele europene de a-si diminua dependenta energetica de Rusia iar proiectul South Stream va pune serios sub semnul intrebarii fezabilitatea proiectului Nabucco al Uniunii Europene de construire a unui gazoduct de transport al gazelor din zona Marii Caspice, trecand prin Turcia si tranzitand Bulgaria, Romania si Ungaria pana in Austria.
Pe langa toate aceste mutari pe „Marea tabla de Sah”, in 2006, Rusia a mai propus dezvoltarea coridoarelor internationale de transport promovand proiectul “Est-Vest” cu iesire la magistrala feroviara Transiberiana din Extremul Orient si mai departe in Europa. Un al doilea proiect este coridorul international de transport - “Nord-Sud” care vizeaza traficul de marfuri din Europa in Asia de Sud, care urmeaza, in urmatorii 5-10 ani, sa creasca 2 ori ca volum al schimburilor de marfuri intre tarile Europei si Asiei.
Deschiderea coridorului “Nord-Sud”, pe traseul - Portul Mumbai (India), porturile iraniene din Golful Persic si cele de la Marea Caspica, portul rusesc Olea de langa Astrahani, iar mai departe Sank-Petersburg va fi alternativa ruseasca convenabila la caile existente de transport al marfurilor respectiv calea maritima traditionala din Asia in Europa prin Marea Mediterana si canalul Suez, care ia 35 de zile.
Miscarea este magistrala deoarece practic este dezafectata pozitia strategica a Mediteranei diminundu-se considerabil rolul sau proeminent. Rusia nu are control si acces in Mediterana deoarece aceasta este o mare controlata de flota militara americana, iar Mediterana este inima geopolitica care uneste Europa de celelelate continente. Asaltul Mediteranei coroborat cu interventia pe Atlantic si in zona Eurasiatica si Central-europeana sunt semnele unei uriase ofensive rusesti pe plan global. Este revirimentul asteptat de ani de zile de strategii Kremlinului si reprezinta efortul de reafirmare a Rusiei ca mare putere mondiala. Daca viceamiralul american Mike Mc Conell nu se inseala, Romania, cu rolul sau de frontiera euro-atlantica va avea de suportat o buna parte din tensiunea noii dinamici a molohului rus.
